Litoralul românesc vs. restu’ lumii

Toată lumea scuipă și înjură litoralul românesc plus declarații războinice că la anul nu mai calcă pe plaja din România. Calcule, statistici, analize, litoralul românesc pare condamnat la faliment și totuși an de an numărul de turiști români crește…

Da, sunt de accord, de multe ori contează pretențiile. În momentul în care se ridică nivelul pretențiilor corporatiste și undeva în mintea ta se formează noțiunea de „respectul de sine” ajungi să plătești o anumită sumă de bani, care întâmplător e mai mică decât cea pe care ai plăti-o în țară pe servicii echivalente, dar asta include un sejur pe o perioadă fixă, servicii all inclusive sau masă de tip bufet suedez, vizitarea/bifarea atracțiilor locale, plajă la greu, eventual ceva sporturi marine.

Așa cum am zis, în țară pentru astfel de servicii ajungi să plătești mai mult.

După ce vizitezi ambele locații, începi să faci imediat comparațiile. Rezultă rapid că dincolo este mai ieftin, mâncarea mai multă, mai bună și apare un „boost” impresionant în respectul arătat de cei de la hotel pentru corporatistul din tine, pentru că vanitatea lucrează. În rest… eu nu știu alte diferențe.

Acum, depinde care sunt pretențiile…

Dacă vrei distracție, libertate totală și să îți faci de cap, în condiții de buget redus, litoralul românesc este de departe cea mai bună soluție.

Se ajunge la mare cu ce se poate, tren, maxi – taxi, mașina personală sau matizul de la serviciu. În ultimele cazuri se parchează pe unde se poate.

Evident că o astfel de soluție exclude din start cazarea într-un hotel. Cazarea cea mai ieftină este la „gazde”. Serviciile oferite ar trebui să includă minimul necesar, adică baie, duș (măcar cu apă rece, un frigider și desigur … un pat cu acoperiș deasupra capului. Acesta e minimul pentru mine, nu sunt genul care să se descurce la cort.

Nu mă interesează servicii all inclusive, nu mă interesează bufet suedez, nu mă interesează 3 mese pe zi incluse. Nu! Pe plajă găsești destule prostii de aruncat în stomac, începând cu mese instant de genul shaworma, chebab, gogoși, plăcinte sau hamsii. Pentru cei care nu se grăbesc există destul restaurante ieftine pentru servit fripturi, salate, pizza și ce mai au ăia prin meniu.

Apoi, nu mă interesează televizor în cameră. Nu am venit la mare să mă uit la televizor.

Nu mă interează internet. Chiar dacă este wireless. Feedul, mailul, blogul pot să aștepte până mă întorc acasă.

Ziua plaja te așteaptă la pârlit, (din păcate pe un nisip plin de gunoaie) iar seara discotecile sunt pline de alte persoane ce vor să își facă de cap.

În interacțiunea cu gazda, sunt suficiente niște conversații de bun simț cum ar fi: „Bună ziua” și „La revedere”. Gazda fericită că își ia banii, tu ești fericit că nu dormi direct pe plajă.