Invitații de nuntă

Deci vine o zi în viață fiecărui om când se însoară.

Bine, acea zi este precedată de multe altele în care se stabilesc chestiile legate de protocol, ceremonie, restaurant, lăutari, restaurantul, tortul, invitațiile de nuntă, STOP.

Aici voiam să ajung, invitațiile de nuntă. De ce un compromis, de ce să mă pun de accord cu nevasta în privința invitației, că e roz, că e bleu, că e cu sclipici, că e slide sau folded, că e … De ce un singur tip de felicitare?

Scenariul nașpa:

Ne decidem (adică de fapt ea hotărăște) asupra unei invitații roz bombon. Mă duc personal să o dau unui prieten. Ăsta o desface, o vede, bagă o moacă siderată, ridică o sprânceană, se uită la mine… iar eu îngaim: „Nevastămea a ales-o…”.

Nu domle’. Nu un singur tip de felicitare. De ce nu două? Nu este mai fain să își aleagă și să se facă de râs fiecare dintre miri cu invitația proprie?