Intalnire dupa o lunga perioada de timp cu un prieten drag

Duminică, în timp ce ne întorceam din Câmpia Turzii cu Fiatina, pe cine credeţi că depăşesc în cartierul Kogălniceanu din Sebeş? Pe Darius şi  prietenul lui austriac, Flo, porniţi într-un tur al României şi profitând de toate boemia pe care le-a oferit-o soarta şi şefii de concedii.

Le dau claxon şi-mi fac cu mâna, apoi trag şi eu pe dreapta şi le cer voie, ca omul civilizat, să-i trag în chip. Îmi transmit că-i ok, n-au fumuri în cap şi frustrări istericale că le lipesc faţa de sticla lui Fuji FinePix.

Ehe, dar boemia are şi ea preţul ei: Darius cu pedala lipita de picior, pe tricicleta lui cu remorcă şi cu bannerul blogului lipit pe fund. Pe fundul remorcuţei. Parol. Prietinul lui pe biţă normală nu înţelegea ce vorbim, aşa că sufleca de zor mânecile unei ţigări cu gust de libertate. Fără ţoaclă nu prea există excursie cu parfum de zburdălnicie.

Fraţilor, sunteţi boemi! Exclam. Ei recunosc, fericit resemnaţi că această condamnare la relax şi liberté fără limité le prieşte spiritului ca gustul berii dup-un fotbal nebun.

Staşnici ficiori! Am mai stat de vorbă vreo 10 minute şi i-am lăsat să-şi savureze sejurul în sus, spre Sibiu. N-am avut ciocolată, că-i serveam, ca să aibă enerjie de pedalat pe traseul pân` la Bucale. Nu mi-o iert!

Pun şi nişte poze, că monsieur Darius Groza avait accepté mon propunerition d`ecrire de mişcarea lor pe mon blog. Om serios, domne!