Cum se văd Amintirile din Epoca de Aur la Londra

Acum zece minute am ieșit din sala numărul 8 a multiplexului VUE West End aflat în celebra Leicester Square din Londra. Acesta este doar unul dintre multele cinematografe londoneze ce găzduiesc în această perioadă a 53-a ediție a BFI London Film Festival. În cadrul acestuia, acum două seri a avut premiera britanică omnibusul românesc Amintiri din Epoca de Aur. La seara de gală toate biletele au fost vândute cu câteva zile înainte, iar la matineul de azi mai rămăseseră doar câteva locuri libere.

În circuitul festivalier, Amintirile nu se împart în cele două volume sub forma cărora au fost lansate în România, cele 7 scurt metraje fiind amestecate. Eu am văzut Legenda activistului în inspecție, Legenda fotografului oficial, Legenda milițianului lacom, Legenda șoferului de găiniși Legenda vânzătorilor de aer. Filmul e exact așa cum ați auzit sau, sper, văzut. Pentru prima dată în istoria noului val cinematografic, râsetele nu mai sunt atât de amare. Sigur, vorbim din nou despre perioada Aia care numai de aur n-a fost, dar absurdul situațiilor și umorul acestor legende se ridică peste cenușiul contextului. Actorii sunt de la foarte buni în sus, fiecare dozându-și exact așa cum trebuie partitura, regizorii cvasi-debutanți arată că viitorul cinemaului românesc e pe mâini bune, iar scenariile scrise de Cristian Mungiu împachetează foarte bine legendele urbane ale anilor ’80.

Despre film știam că e bun și mă așteptam să îmi placă. Elementul surpriză a fost publicul londonez venit să vadă filmul produs de ”ăla care a făcut filmul cu avortul” (traducere aproximativă dintr-o discuție surprinsă între doi englezi ce încercau să își dea seama care dintre cele 5 scurtmetraje au fost regizate de Mungiu). Cum spuneam, sala a fost aproape plină și nu știu dacă, în afară de mine, printre spectatori au mai fost și alți români. De dragul obiectivității merită menționat și faptul că mulți dintre plătitorii de bilet păreau a fi persoane de vârsta a treia cărora nu le place să rateaze vreun eveniment de genul acestui festival de film. Asta nu înseamnă, însă, că ei nu au privit Amintiri din Epoca de Aur cu foarte multă atenție și, de multe ori, au râs în hohote. Pentru că da, britanicii ăștia despre care se spune că sunt reci și distanți s-au distrat la scurtmetrajele regizate de Cristian Mungiu, Hanno Hofer, Constantin Popescu Jr., Ioana Uricaru și Răzvan Mărculescu. Surprinzător pentru mine, unii dintre spectatori au prins și anumite subtilități pe care nu mă așteptam să le înțeleagă. Se pare, deci, că personajele acelor vremuri sunt ceva mai universale decât am crede. Nu, nu s-a aplaudat la sfărșit (deși ar fi meritat), dar majoritatea dintre noi nu ne-am ridicat de pe scaune până când genericul de final nu s-a terminat glorios cu ultimele acorduri ale unuia dintre multele imnuri închinate Epocii și bravilor tovarăși ce au aurit-o.

smart guess: A fost o experiență interesantă să văd un film românesc într-o sală plină de străini. Dacă aveți ocazia, merită încercat și văzut cum funcționează cinematografia românească în afara țării. Și, dacă nu ați văzut până acum cele două volume ale Amintirilor din Epoca de Aur, făceți-vă timp și umpleți sălile de cinema – merită!